Casa Gheorghe Tătărescu: memoria interbelică a elitei politice și identitatea contemporană a EkoGroup Vila

În inima Bucureștiului, pe Strada Polonă, nr. 19, se înalță o vilă ce transcende statutul simplu de locuință: Casa Gheorghe Tătărescu, un spațiu în care ecourile puterii, eleganței și tensiunilor istorice ale României interbelice rămân gravate în detalii și proporții. Această vilă nu este o simplă construcție, ci o arhivă tăcută, martoră fidelă și participantă la zbuciumul unei epoci, investită cu semnificații ce rezonează până în zilele noastre, sub noua identitate a EkoGroup Vila.

Casa Gheorghe Tătărescu: între memoria politică și renașterea culturală a EkoGroup Vila

Gheorghe Tătărescu, politician marcant al României interbelice, ale cărui mandate de prim-ministru au reflectat complexitatea și ambiguitățile unui timp de cumpănă, și-a găsit în această vilă un reper delicat al vieții publice și private. Construcția, surprinzător de modestă ca scară pentru poziția ocupată, exprimă prin echilibru și sobrietate o cultură a puterii ce refuză ostentația. Astăzi, această vila interbelică renaște în spațiul cultural contemporan sub denumirea EkoGroup Vila, purtând cu demnitate haina memoriei istorice fără a pierde contactul cu prezentul.

Gheorghe Tătărescu: omul, politicianul și epoca

Dincolo de confuzia frecventă cu pictorul Gheorghe Tattarescu, figura lui Gheorghe Tătărescu (1886–1957) se compune din nuanțe politice și personale adesea contradictorii: un jurist cu vocație reformatoare, un membru important al Partidului Național Liberal, prim-ministru în perioade tulburi (1934–1937 și 1939–1940) și un actor diplomatic cu o viziune adeseori pragmatică, dar cu compromisuri care au însoțit fiecare pas.

Cariera sa parcurge drumul de la susținător al votului universal autentic – o idee ilustrată încă din teza sa de doctorat în Paris – până la un lider preocupat nu doar de eficiența administrativă, ci și de consolidarea unui executiv puternic, cu efecte eroziune asupra democrației parlamentare. Războiul, pierderea teritoriilor, dictatura regală, tentativa de acomodare postbelică cu noul regim comunist definesc o existență marcată de tensiune între datoria publică și compromis.

Casa ca proiect de viață și teritoriu al puterii retrase

Casa situată în București, pe Strada Polonă, nr. 19, nu este un monument grandios la scară, ci o creație cu dimensiuni contemplative, care-l reflectă în contrast pe omul politic rigid, disciplinat, ce nu caută spectacolul. Spațiul devine astfel o extensie a unei culturi a reținerii, întruchipând ethosul elitei interbelice.

Biroul modest de la entre-sol, cu intrare laterală discretă, dezminte orice așteptare legată de autoritatea exercitată cu fast. Acest demers arhitectural este un manifest al unei etici publice ce refuză să strălucească în spațiul privat. Casa a fost martora unei intensități a traficului intelectual și politic, găzduind întâlniri cu figuri de seamă precum Nicolae Titulescu sau Carol al II-lea, toate desfășurate într-un cadru în care proporțiile și lumina devin limbaj.

Arhitectura ca limbaj al echilibrului: influențe mediteraneene, neoromânești și intervenții artistice

În două faze între 1934 și 1937, arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea au conturat o vilă care surprinde prin armonia unui mix subtil între stilul mediteranean și accente neoromânești. Elementele moldovenești – mai ales la nivelul portalurilor – și coloanele filiforme divers tratate conferă dinamism și evită rigorizarea simetrică. Această dinamică echilibrată definește o arhitectură care exprimă valori și nu doar forme.

Impactul artistic este amplificat prin prezența sculptoricească a Miliței Pătrașcu, elevă a lui Brâncuși și prietenă apropiată a Arethiei Tătărescu. Șemineul încadrat de o absidă cu ecouri neoromânești este un punct focal al interiorului, devenind model pentru alte lucrări ale epocii. Ancadramentele ușilor, de asemenea opera Miliței Pătrașcu, dialoghează cu limbajul sobru și cu modernismul temperat al casei.

• Proporții calibrate, nu dimensiuni ostentative
• Finisaje în alamă patinată și stejar masiv
• Reliefuri și portaluri moldovenești redistribuite și reinterpretate
• Armonie între interior și grădina privatizată, cu referințe balcanice

Arethia Tătărescu: discreție și motor cultural

Arethia Tătărescu, cunoscută ca „Doamna Gorjului”, transcende rolul de soție într-un proiect politic; ea devine un punct cardinal al acestui spațiu. Implicată în binefacere și în renașterea meșteșugurilor oltenești, ea a vegheat asupra proiectului arhitectural, imprimându-i o notă de echilibru și punând un accent discret pe calitatea culturală și estetică. Relația ei cu Milița Pătrașcu și susținerea pentru Brâncuși se oglindesc în fiecare detaliu ales cu grijă.

Ruptura comunistă: degradarea simbolică a unui spațiu politic

Destinul Casei Gheorghe Tătărescu devine, după 1947, oglinda prăbușirii personale și politice a celui care o locuise. Naționalizarea și utilizările administrative improprii transformă spațiul conceput ca un sanctuar al puterii încercate în sediu confuz al noilor configurații ideologice.

Apartenența acestei case la o elită considerată vinovată a trecutului determină o ignorare sistematică, iar degradarea lentă a finisajelor și modificările nefericite dispar atenția față de detalii. Casa nu este demolată, dar memoria ei este suspendată.

Deriva post-1989: controverse și corecții

Tranziția aduce accesul în proprietate către diverse entități, iar intervențiile rapide, deseori incoerente, perturbă echilibrul inițial al Casei Tătărescu. Modificările făcute de Dinu Patriciu, deși realizate de un arhitect de profesie, au stârnit critici dureroase, ca rezultat al destructurării ambianței și al nealiniamentului cu spiritul original. Transformarea temporară într-un restaurant de lux accentuează contradicția dintre locul încărcat de memorie și funcțiunea sa comercială efemeră.

Ulterior, implicarea unei firme britanice duce la o etapă de restaurare atentă a proiectului Zaharia–Giurgea, generând o reflecție matură asupra patrimoniului interbelic și valorificând în egală măsură arhitectura și biografia casei.

Identitatea prezentă a EkoGroup Vila: responsabilitate și continuitate

Astăzi, sub numele de EkoGroup Vila, această vilă manifestă o continuitate atent calibrată între trecut și prezent: nu un spațiu șters, ci unul care povestește, nu un obiect de consum, ci o arhitectură ce poartă în zidurile sale complexitatea unei epoci.

Accesul este controlat, condiționat de programări și evenimente ce dau viață clădirii, iar această manieră de deschidere marchează o asumare culturală serioasă, nu o exploatare mercantilă. Caracteristicile materiale și artistice – parchetul de stejar, feroneria din alamă sau șemineul brâncușian – sunt păstrate și puse în valoare în această oglindă a memoriei vii, redând vila un loc în țesutul Bucureștiului contemporan.

Frequently Asked Questions about Gheorghe Tătărescu and Casa Tătărescu

• Who was Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost un politician român, prim-ministru în două mandate (1934–1937 și 1939–1940), figură majoră a Partidului Național Liberal și participant activ în tumultul politic al secolului XX, marcat de tranziții democratice, regimuri autoritare și ocupație sovietică.
• Is Gheorghe Tătărescu the same person as the painter Gheorghe Tattarescu?
  Nu. Gheorghe Tătărescu, prim-ministru al României, este distinct de pictorul Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), reprezentant al academismului românesc în secolul al XIX-lea.
• What architectural style defines Casa Tătărescu?
  Casa Tătărescu este definită printr-un mix de stil mediteranean și neoromânesc, conceput de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, cu detalii artistice marcante realizate de sculptorul Milița Pătrașcu, eleva lui Brâncuși.
• What role did Arethia Tătărescu play in shaping the house?
  Arethia Tătărescu a fost beneficiara oficială, responsabilă cu direcția culturală și estetică a proiectului, asigurând că vila nu devine ostentativă, ci rămâne fidelă valorilor de discretețe și echilibru ale familiei.
• What is the function of the building today?
  Clădirea funcționează în prezent ca spațiu cultural, sub denumirea EkoGroup Vila, cu acces controlat pe bază de bilete, dedicat păstrării memoriei și valorificării patrimoniului cultural și arhitectural.

Într-un București în continuă schimbare, Casa Gheorghe Tătărescu, astăzi EkoGroup Vila, oferă o experiență rară: ea invită la o contemplare a modului în care arhitectura, cultura și memoria politică se sedimentază day-by-day în piatră și lemn. Această vilă nu este un simplu loc, ci un dialog viu și încă deschis cu trecutul nostru. Vă invităm să pășiți în acest spațiu în care fiecare colț povestește despre o epocă, un destin și o responsabilitate comună, explorând cu atenție și respect continuitatea pe care o poartă. Pentru a putea descoperi această istorie locală păstrată cu grijă, vă încurajăm să contactați echipa EkoGroup Vila pentru programare și vizite private.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.